Vorbește de Bine #20
Dacă dorești să primești mail-urile Vorbește de Bine la timp, te poți abona aici.
Luna aceasta, la cursul pentru adulți, am întâmpinat unele dintre cele mai interesante și provocatoare discuții pe care le-am avut până acum. Tema: comunicarea asertivă.
Poate pentru că ne-a dus direct în viața de zi cu zi:
Cum ne spunem opinia la birou fără să fim agresivi sau, dimpotrivă, să dispărem în tăcere?
Cum punem limite cu rudele, partenerul, șeful?
Cursul nostru este o oază de bucurie, cu o atmosferă plăcută, relaxată, în care să te simți în siguranță. E un spațiu în care teoria se aplică în practică prin exercițiu constant – ca la sală.
Doar că nu e o sală de forță, e o sală de repetiție a comunicării.
Aici e locul unde vii să-ți exersezi vocea, prezența și relaționarea.
📅 Cursurile se țin săptămânal, iar prima ședință e gratuită – exact cât ar putea fi necesar ca să-ți dai seama dacă ți se potrivește.
Vino să repeți cu noi. Devii, pas cu pas, un vorbitor conștient, clar și asertiv.
Tu cum comunici?
E ușor să credem că doar pentru că vorbim, comunicăm bine. Dar realitatea e mai complexă. Comunicarea nu e doar ce spui, ci cum spui și ce se înțelege.
Există mai multe stiluri de comunicare:
💬 Comunicare pasivă – Gândește-te la o persoană care ține totul în sinea sa. Nu cere ce are nevoie, evită conflictele cu orice preț, spune „da” chiar și când vrea să spună „nu”. Face pe plac sau evită conflictele, de teamă „să nu supere”.
💬 Comunicare agresivă – O comunicare dură, care strivește. Cealaltă persoană e tratată ca un obstacol, nu ca un partener. Este acea persoană care crede că are statutul 1, doar pentru că vorbește mai tare sau că bate mai tare cu pumnul în masă. Nu există dialog, există doar supunere.
💬 Comunicare pasiv-agresivă – Uneori spunem „e ok”, dar tonul sau atitudinea noastră transmit altceva. Nu neapărat intenționat, ci poate dintr-un reflex de protecție. Apar ironia, sarcasmul, evitările sau explicațiile care par mai degrabă scuze.
Comunicarea are un strat dublu: la suprafață pare calmă, politicoasă, dar în profunzime transmite nemulțumiri sau reproșuri nespuse direct. E acel „zâmbet” care ascunde tensiunea, acel mesaj în care cuvintele nu par acuzatoare, dar tonul sau contextul sugerează altceva. Iar dacă celălalt reacționează, răspunsul vine rapid: „Dar eu n-am zis nimic rău, tu ai înțeles greșit.”
Comunicarea asertivă – cea mai mișto dintre toate
Pentru că nu e niciuna dintre cele de mai sus. Și e greu să o faci, căci cere multă, multă luciditate și claritate. Dar aduce cu sine și cele mai de impact rezultate într-o relație, care devine, astfel, proces de creștere, dialog real, respect, fermitate și empatie.
Vine din latinescul asserere – a afirma, a pretinde.
A fi asertiv înseamnă să-ți exprimi opiniile, emoțiile și nevoile:
• clar,
• direct,
• respectându-i pe ceilalți.
Este o formă de echilibru interior exprimat în exterior.
Povestea mea preferată despre asertivitate
La un moment dat, un amic mi-a povestit ceva foarte tare de la o oră de engleză din clasa a 7-a.
Profesoara lor intră în clasă într-o zi și le zice direct, fără ocolișuri: „Azi vreau să învățăm să facem propoziții. Dar nu din acelea lungi, pe care am văzut că le cam încurcați. Vreau propoziții simple. Cât mai simple.”
Toată clasa a chicotit. Învățaseră „Present Perfect Continuous” și „If Clauses” până amețiseră, iar acum… „propoziții simple”? Părea o vacanță.
Și au început. Unul zice: „I run.” Altul: „You smile.”
Profesoara: „Exact. Vedeți? Cu cât sunt mai scurte, cu atât mai clare. Mai puternice.”
Și dintr-una-ntr-alta, o colegă mai creativă vine cu ideea:
„Dar dacă am face propoziții dintr-un singur cuvânt? Alea nu sunt și mai puternice?”
Și s-a pornit joaca:
„Run.”
„Stop.”
„Help.”
Toți intrau în joc, râdeau, le plăcea.
Și la un moment dat, un coleg se ridică entuziasmat și zice:
„Știu eu cea mai puternică propoziție. O propoziție care deschide uși, care aduce zâmbete, face lumea să meargă mai departe. DA. „Da” e cea mai puternică propoziție! Nu-i așa?”
Toți au zis „Wow”! Era așa, un moment din acela, poetic.
Și profesoara, calmă, cu un zâmbet ușor, se uită la el și zice:
„Nu.”
Și gata. Moment. Liniște. Râsete.
Dar nu a zis-o ca să îl contrazică. Ci ca să le arate că „Nu”-ul e puternic.
Le-a zis așa: „Nu-ul te ajută să-ți trasezi limitele. E despre respect. Față de tine, dar și față de ceilalți. Trebuie doar să-l spui clar, fără vină, fără să ataci.”
Și mi-a zis amicul meu că, de atunci, de fiecare dată când cineva zicea un „nu” bine plasat, fără scuze, în clasă se auzea câte un: „Respect!”
Mi-a plăcut povestea lui. Simplă, dar cu miez. Și până la urmă, cam despre asta e comunicarea asertivă, nu? Să știi să spui „da” și „nu”, fără să te pierzi pe tine în proces.
„Respect!”
Cum arată un mesaj asertiv?
• E scurt și clar
• E lipsit de dramatism
• E orientat spre fapte, nu spre interpretări sau judecăți
Exemplu:
„Nu pot participa la întâlnirea de vineri, am deja un angajament.”
(în loc de: „Poate vin… dar nu știu sigur… mă mai gândesc”)
sau
în loc de :„Ești enervant când râzi de mine.”
„Mai devreme ai râs când eu am spus ceva serios. M-am simțit nasol.”
Cum să spui NU, în mod asertiv:
• Spune-l ferm și politicos;
• Nu oferi scuze — fii sincer;
• Oferă alternative, dacă e cazul — arată respect, nu respingere („Nu pot prelua acest task acum. Pot să te ajut mâine dimineață.”);
• Evită bârfa (când vorbești de rău pe cineva care nu e de față, transmiți informația – „Atunci când ești plecat, s-ar putea să vorbesc nasol și despre tine”);
• Vorbește despre tine, nu despre celălalt; nu emite judecăți de valoare.
Cum să spui DA, cu empatie:
• Validează contribuția celuilalt – vorbește de bine despre ceilalți – fii protector, ocrotitor; nu pentru a fi un pleaser, ci dintr-o dorință autentică de a arăta că îți pasă;
• Ascultă mai mult – în timp ce persoana din fața ta vorbește, încearcă să nu cauți deja un răspuns – ci doar să asculți cu atenție ca să înțelegi ce dorește să transmită sau de ce gândește astfel;
• Dacă nu știi, recunoaște și întreabă (câștigi statut în acest fel);
• Spune DA dintr-o convingere sinceră, nu doar ca să eviți conflictul.
Cum să oferi feedback autentic – constructiv (în 3 pași simpli)
💡 Spune ce ai observat concret
Fără evaluări, fără „mi-a plăcut” sau „n-a fost ok” sau, cred eu, cel mai neplăcut dintre toate feed-back-urile posibile: „a fost interesant”. Vorbește doar despre fapte.
„Ai început prezentarea în primele două minute cu un exemplu legat de propria ta experiență.”
„Ai vorbit continuu timp de 6 minute, fără să faci pauze.”
„Ai încheiat cu o întrebare către public, dar ai trecut imediat la concluzie, fără să lași timp pentru răspunsuri.”
💡 Spune ce a trezit asta în tine
Cum te-a impactat — nu ce a făcut „greșit” celălalt.
„Asta m-a ajutat să înțeleg mai ușor despre ce urmează să fie prezentarea.”
„Mi-a fost greu să urmăresc ritmul și m-am simțit puțin pierdut pe parcurs.”
„Am simțit nevoia de mai mult spațiu ca să procesez întrebarea finală, părea importantă.”
💡 Spune ce ai nevoie/ ce propui pentru data viitoare
Fără judecăți sau lucruri impuse — doar deschidere spre claritate și colaborare.
„Pentru mine, ar fi util dacă ai face câteva pauze mai lungi după ideile-cheie.”
„Mi-ar plăcea să revenim la întrebarea de final într-un moment separat, cred că ar fi valoros pentru toți.”
Cum să primești feedback — chiar și când nu e oferit ideal
Adevărul e că nu avem control asupra felului în care ni se dă feedback — uneori e vag, alteori încărcat emoțional, alteori direct dureros.
Dar avem control asupra felului în care îl primim.
Asta nu înseamnă să-l acceptăm orbește sau să devenim zen, indiferent de observațiile transmise nouă și de tonul lor.
Ci să învățăm să traducem mesajul — în ceva clar, util și aplicabil pentru noi.
Cadrul de „traducere” a feedbackului
Când primești feedback, pune-ți aceste întrebări simple:
» Ce am făcut efectiv/ ce s-a întâmplat concret?
(ex: „Am vorbit 10 minute fără pauze”)
» Ce cred că a perceput/ simțit celălalt?
(ex: „Poate că nu a avut timp să înțeleagă fiecare idee”)
» Ce rămâne valoros din ce am făcut?
(ex: „Structura a fost clară, ideile au fost coerente”)
» Ce aș ajusta data viitoare?
(ex: „Fac pauze după fiecare punct principal, verific dacă publicul e cu mine”)
Concluzii
Până la urmă, comunicarea — fie că vorbim de feedback, de a spune „nu” sau de a ne prezenta în fața altora — nu este despre cine are dreptate, cine e mai rezistent sau cine iese „învingător” dintr-un schimb de replici.
Este despre a fi prezent. Despre a asculta. Despre a avea curajul să spui ce e important pentru tine, fără să-l anulezi pe celălalt.
Autenticitatea nu înseamnă să fii perfect, ci să fii sincer — cu blândețe, claritate și „Respect”!
Pentru că, de fapt, conversațiile ar trebui purtate, nu câștigate – așa cum o spune amicul meu, Nae Șovăială, la acest Tedx Băneasa.
📅 Dacă vrei să exersezi vorbirea într-un spațiu sigur și ghidat, vino la cursurile noastre săptămânale – un abonament la sala de comunicare. Prima ședință e din partea noastră. Te așteptăm!
Cu prietenie,
Răzvan Ropotan
Fondator&Content Creator la Vorbește de bine
Formator acreditat, coach, actor, profesor
*Fotografiile din acest newsletter au fost realizate și puse la dispoziție de Impact Hub București