Vocea ta se formează fără să știi

Salut și La mulți ani,

De 1 iunie, social media s-a umplut iar de poze. Am (re)văzut copiii de prin anii ’70, ’80 și ’90, tineri cu zâmbete largi, genunchi juliți, cravate de pionier, codițe și celebrele „pampoane”. A fost frumos.
Și, undeva între toate imaginile acelea, m-am întrebat: oare câți dintre noi, copiii senini din poze, am crescut știind să ne exprimăm cu adevărat? Câți am învățat că vocea noastră contează, nu doar că trebuie să fim cuminți și să răspundem frumos când ne întreabă cineva?

Spune-mi ce ai auzit când erai copil, ca să-ți spun cum să vorbești

Există un moment în viața fiecărui copil în care decide, fără să își dea seama, dacă vocea lui contează sau nu.

Poate că nu se întâmplă ceva dramatic sau poate că nu e „un moment Kodak” (deși în lucrul cu adulții – mulți și-au adus aminte cu groază atunci când s-au blocat la serbarea de la grădiniță / școală pentru că au uitat textul – amintire care încă îi urmărește).

Poate e o clasă în care cineva a ridicat mâna să răspundă și a fost întrerupt. Sau una în care a vorbit și nimeni nu s-a uitat la el. Sau, dimpotrivă, una în care a fost ascultat cu adevărat. Poate una în care a vorbit prea mult și nimeni nu i-a spus asta.

Câți nu am auzit: „Nu mai vorbi așa tare!”, „Nu mai vorbi ca o momâie”, „Hai, vorbește și tu ca omu’”, „Zici că ai prune în gură…”, „Ce tot mormăi acolo?”. Cea mai interesantă era „Taci mai încet”. Da, să dăm volumul atât de încet încât să tăcem direct.

Aceste momente mici se adună. Și, la un moment dat, devin un obicei de a vorbi. Sau de a tăcea.

Iar școala îi evaluează pe copii, nu îi antrenează (așa cum am mai spus și în interviul pentru Școala 9). Elevii sunt ascultați „la lecție”, însă rar sunt învățați cum să-și gestioneze emoțiile pe care le au atunci când trebuie să prezinte ceva în fața celorlalți.

Li se spune care sunt cuvintele cheie pentru o argumentare scrisă. Dar câți oare ajung să știe să argumenteze oral, să ofere exemple sau studii de caz?
Multor elevi le este încă greu să povestească sau să rezume oral povești pe care le ascultă. Iar la școală singurele exerciții de acest fel se fac doar în scris.

Sigur că sunt iubiți de familie, totuși primesc rareori feedback structurat. Iar curajul de a vorbi în fața altora, ca orice abilitate, se formează doar prin practică repetată și consecvență.

Lipsa obișnuinței de a fi ascultat

Și aici e un detaliu important pe care îl văd des la cursuri, atât la copii, cât și la adulți: frica de a vorbi în public nu vine din lipsă de cunoștințe. Mai degrabă are legătură cu faptul că nu suntem obișnuiți să fim ascultați.

Oamenii nu se tem de microfon. Se tem de judecată. Și această frică a început să se construiască mult mai devreme decât prima prezentare la școală.

Albert Bandura, unul dintre cei mai influenți psihologi ai secolului trecut, a descris un concept pe care l-a numit auto-eficacitate: convingerea unui om că este capabil să ducă la bun sfârșit o sarcină. Această convingere nu se formează din încurajări vagi. Se formează din experiențe repetate de reușită, oricât de mici ar fi ele.

James Clear spune același lucru dintr-un unghi diferit: fiecare acțiune pe care o faci este un vot pentru genul de om care vrei să devii.

Cu alte cuvinte, un copil care a reușit să povestească ceva și a văzut că celălalt l-a ascultat, i-a zâmbit, i-a pus o întrebare, este un copil care și-a dat un vot pentru ideea că poate face asta. Și cu fiecare astfel de vot, curajul lui mai crește puțin.

Ai copii? Cum să îi înveți să nu vorbească frumos și atât 🙂

Ascultă fără să completezi. Când copilul tău caută cuvântul potrivit și face o pauză, rezistă tentației de a-l ajuta. Acea pauză e exact momentul în care învață să construiască mesajul înainte să vorbească.

Pune întrebări deschise. Evită „cum a fost la școală?” și alege o întrebare deschisă, cum ar fi „care a fost cel mai ciudat lucru pe care l-ai auzit azi?”. Răspunsurile lungi se exersează în astfel de conversații.

Lasă-l să explice ceva ce știe mai bine decât tine. Un joc, o melodie, o regulă din sportul lui preferat. Să explici ceva în care ești expert e cel mai bun antrenament pentru claritate.

Greșeala nu e dușmanul. Unul dintre cele mai utile lucruri pe care le poți face e să vorbești deschis despre propriile tale momente în care nu ai fost cel mai bun vorbitor, poate te-ai încurcat sau ai uitat ce voiai să spui. Copiii care știu că și adulții trec prin asta au mult mai mult curaj să încerce.

Vocea copiilor nu se formează doar la cursuri. Se formează în miile de momente mici în care cineva din jurul lor a ales să-i asculte.

Iar vara aceasta e, poate, o șansă de a avea timp pentru asta.
Fără program fix. Fără presiunea notelor. Cu răbdare și cu un adult alături.

Tocmai de aceea am creat două e-book-uri caiete de lucru pentru perioada vacanței:

Vacanța vorbitorului: pentru copii de 9-12 ani

→ 20 de misiuni captivante, structurate pe 4 săptămâni, cu badge-uri de colecționat și provocări de weekend.
Se fac împreună cu un adult din familie și nu necesită o pregătire prealabilă.
→ Plus un supliment de exerciții de dicție – 18 frământări de limbă, de la simple la complexe, pentru a le exersa împreună în familie.
Îl găsești aici. (format ebook)
Include un certificat de absolvire pentru cei care parcurg toate exercițiile.

Vocea ta vara asta: pentru adolescenți de 13-18 ani

→ 20 de exerciții organizate pe 4 teme: vocea, mesajul, prezența și discursul complet.
→ Plus un supliment de exerciții de dicție – 18 frământări de limbă, de la simple la complexe, pentru a le exersa împreună în familie.
Practic, accesibil, cu un jurnal de progres la finalul fiecărei săptămâni.
Îl găsești aici. (format ebook)
Include un certificat de absolvire pentru cei care parcurg toate exercițiile.

————————–

Sâmbătă are loc prezentarea Copiii vorbesc de bine #9, evenimentul în care copiii și adolescenții de la cursurile noastre urcă pe scenă și vorbesc în fața unui public.

Este emoționant să-i vedem cum cresc de la o întâlnire la alta.
Cum dobândesc curajul de a fi prezenți în fața celorlalți, cum vocile lor capătă siguranță, cum își organizează ideile și le susțin cu pasiune.

Știm că aceste momente se construiesc împreună. Cu oameni care cred în educație, cu părinți implicați, cu o comunitate care își ghidează tinerii în drumul lor către a face lumea un loc mai bun.

Iar la final, gândul meu pentru noi toți:
Be nice to the kids 🙂

————————–

Cunoști pe cineva care s-ar bucura să primească informații valoroase despre public speaking și comunicare? Trimite-i acest newsletter 📩
LINK ABONARE LA NEWSLETTER

Cu prietenie,
Răzvan Ropotan
Fondator & Content Creator la V orbește de bine

Facebook: Vorbește de bine
Instagram: Vorbește de bine
LinkedIn: Vorbește de bine

Hai să transformăm împreună comunicarea într-o experiență puternică și autentică!

Vocea ta se formează fără să știi