NOIEMBRIE 2022 Vorbește de Bine #6
Acest newsletter a fost trimis în 8 noiembrie. Dacă dorești să primești mail-urile Vorbește de Bine la timp, te poți abona aici.
POVESTE
Un discurs este și el doar vârful unui iceberg.
Dăm adesea vina pe emoții, atunci când suntem temători și neîncrezători în fața unui public.
Eu aș zice că ar fi la fel ca atunci când credem că febra este responsabilă pentru răceala noastră. Acum știm destul de bine că febra este doar un simptom, o urmare a unei infecții virale, răspunsul sistemului imunitar etc. Așa este și cu emoțiile. Ele sunt rezultatul altor factori.
Cred că emoțiile sunt ceva frumos, bun; emoțiile generează conexiune cu publicul, atâta vreme cât cel care vorbește nu încearcă să le ascundă.
Emoțiile care nu sunt copleșitoare sunt chiar benefice și pot crea legături puternice cu auditoriul.
PRACTICĂ
7 răspunsuri practice pentru cum să scapi de teama de a vorbi în public
1. Nu da vina pe emoții
Cum am spus și mai sus, emoțiile sunt bune și folositoare. Folosește-le pentru a fi uman, empatic și autentic.
2. Pregătește discursul în mod temeinic
Există și momente, e adevărat, când emoțiile devin covârșitoare și, din această cauză, nu ne mai putem transmite în mod elocvent sau eficient mesajul.
Pentru a nu fi copleșiți trebuie să ne pregătim temeinic discursul înainte. Majoritatea emoțiilor copleșitoare, din ce am văzut, vin dintr-o pregătire prea slabă a momentului prezentării.
Unul dintre profesorii mei de actorie de la UNATC, dl Radu Gabriel, spunea că, dacă intri nepregătit pe scenă, este ca și cum ai dori să traversezi bulevardul Magheru, la oră de vârf, legat la ochi.
Pregătirea înseamnă să fii atent la conținutul discursului tău, dar și la detaliile organizatorice: unde se va ține discursul, câte persoane vei avea în public, cum arată sala, unde vei sta etc.
3. Antrenează vocea, corpul și prezența scenică
Sub iceberg se află o pregătire serioasă. Aș recomanda să exersezi mijloacele tale de expresie: voce, corp, scriere creativă. Acest lucru te va ajuta să câștigi încredere.
Chiar și atunci când nu ai de pregătit un discurs, cheia pentru antrenament este consecvența: de 2-3 ori pe săptămână câte 5 minute de exerciții de dicție, de 2-3 ori pe săptămână lucru cu corpul tău (mai ales cu mâinile, în caz că „nu știi ce dracu să faci cu ele” în timpul discursului, vorba lui Marin Sorescu).
Să citești literatură, să mergi la teatru sau la spectacole de dans contemporan, în mod periodic, ajută să ai idei pentru viitoarele tale discursuri. Arta deschide mereu uși către noi paliere ale creativității tale.
Am scris în primul episod despre dicție și în curând voi scrie și despre bodylanguage sau scriere creativă.
4. Ai grijă cum începi discursul
Am scris pe larg în episodul despre rampele de lansare cât de mult bine poate să facă un început grozav pentru discursul tău, atât pentru tine, cât și pentru emoțiile din timpul discursului.
Un început bun te ajută să te conectezi atât la tine, la conținutul discursului, cât și la public.
5. Pune în toate discursurile o poveste
Poveștile te ajută să transpui mesajul tău într-un vehicul atractiv, ușor de reținut și înțeles, care îl leagă afectiv pe privitorul tău.
Dacă vrei să știi cum și de ce, poți citi mai multe în articolul Cum ajută poveștile să ai un discurs mai bun.
6. Creează-ți un ritual înainte de discurs
Înainte de a intra pe scenă poți să faci ceva care să te relaxeze și să te pună în situația de a fi prezent.
Unii se roagă, unii meditează, alții fac câteva exerciții de respirație sau fizice.
Eu fac o serie de exerciții de gimnastică Bothmer. Pe mine mă ajută să mă focusez, să fiu prezent, să am mâinile și corpul „încălzite”, expresive.
7. Mută atenția de pe tine pe public (actul de generozitate)
Emoțiile copleșitoare vin adesea din prea multe gânduri la persoana I și verbe la persoana I (ce mă fac?; oare mă descurc?; o să știu să răspund la întrebări?; cum arăt? etc.) Pentru a scăpa de aceste gânduri, mută atenția pe conținut.
Poți face acest lucru încă de dinainte de speech, printr-un „mindset” specific.
Nu uita! Vorbirea este un act de generozitate.
Pregătirea discursului și tot ce ai de prezentat trebuie să aibă legătură cu întrebarea „Ce am de împărtășit acestor oameni? Cu ce îi pot ajuta?” – mai degrabă decât cu întrebarea „Ce voi obține după acest discurs?”.
Acest gând te va elibera – pentru că nu va mai trebui să demonstrezi nimănui nimic – tot ce vei avea de făcut este să împărtășești povestea ta.
PUBLIC SPEAKING PENTRU COPII
Cum îi ajutăm pe copii să treacă peste emoțiile de dinaintea unui discurs?
La copii se vede cel mai bine faptul că ei trăiesc în prezent.
Așa că, atunci când vorbim de copii sub 7 ani, nu putem vorbi despre o pregătire prealabilă prea temeinică.
De altfel, orice forțare a copiilor de a se expune (în mod nedorit) în fața unui public va hrăni mai târziu teama de a vorbi în public. Este un moment foarte delicat.
Dacă aveți copii introverți sau cu un temperament flegmatic, care tac sau care nu povestesc ce s-a întâmplat la școală – acest lucru nu înseamnă neapărat că ei vor fi introverți toată viața lor.
Eu eram un copil timid. Când cineva venea la noi în vizită acasă, mă ascundeam sub pat. Mai târziu, am intrat la Facultatea de Teatru, la secția de actorie.
Așa că, pentru a mă întoarce la întrebare, practica este bine-venită pentru copii.
Însă doar într-un cadru în care copilul să se poată simți în siguranță. Nu aș trage nicio concluzie legată de abilitățile unui copil de a vorbi în public până când acesta nu trece de adolescență. Și nu aș insista ca un copil să vorbească în mod neapărat, cu orice preț.
Sigur, copiii pot merge la ateliere de public speaking sau la cursuri de teatru, dacă doresc, și atâta timp cât acest lucru este privit ca un laborator constructiv, blând, care nu este axat pe câte „ă”-uri a spus copilul sau de câte ori s-a încurcat, ci pe rezultate pozitive și dezvoltare personală.
Timiditatea copiilor se „tratează” doar prin lucru temeinic.
Orice „mișcare” bruscă poate face mai mult rău decât bine. Aș face pași mici în fiecare zi sau măcar la fiecare săptămână.
Aș exersa volumul vocii, diverse forme de dialog și jocuri de comunicare.
Aș construi apoi mini-discursuri, aș crea contexte în care copilul să se poată exprima. M-aș juca de-a magazinul acasă, iar după mai multe simulări (repetiții), i-aș propune copilului să discute el cu doamna sau domnul casier.
Sunt mulți părinți frustrați care spun (unii chiar de față cu propriul copil): „Fiul meu nu știe nici să ceară o pâine de la magazin.”
Sunt unii copii care se simt, poate, prea expuși cu o persoană străină; de aceea, au nevoie să vadă că acest dialog poate fi unul care să se desfășoare în siguranță.
Cel care vorbește este tot timpul într-o ipostază vulnerabilă – trebuie să înțelegem acest lucru.
(Mai multe sfaturi pentru copii în interviul oferit de mine celor de la Modern Dads)
SENS
CONTACT
Dă-mi de veste și spune-mi cum ți-a mers. Scrie-mi la razvan@vorbestedebine.ro. Acolo îmi poți cere sfaturi personalizate sau trimite gânduri legate de parcursul tău personal.
Mulțumim Imagine People pentru identitate vizuală și grafica realizată special pentru acest newsletter, dar și pentru social media management. Mulțumim, Teodora Luca, pentru proofreading și corectură. Ți se pare de folos? Dă mai departe acest newsletter! 📩 Ne poți susține cu un share sau like și pe social media: Facebook: Vorbește de Bine Instagram: Vorbește de Bine
Astfel, vom ajunge la cât mai mulți vorbitori de bine, care spun povești și fac lucruri mărețe să se întâmple.